vineri, 17 februarie 2012

PROIECTUL ROMANIA

Romania suntem noi, fiecare dintre noi. Suntem trecutul nostru, construind prezentul pentru un viitor ce va fi al copiilor nostri. Trecutul este in noi, vrem nu vrem, prin ADN, depozitar al amintirilor stramosesti, al experientelor trecute. Trecutul inseamna pe aceste locuri, peste 35.000 ani, conform unor recente descoperiri de picturi rupestre. Trecutul inseamna o amintire onesta a ceea ce au facut cei care ne-au fost stramosi. Orice am face, ne raportam la acest trecut. Am avut stramosi viteji, demni, care considerau moartea ceva firesc, am avut stramosi care au stiut construt lucruri durabile si memorabile, am avut stramosi care au stiut fii creativi, contribuind in mod semnificativ la dezvoltarea lumii.
Semnificativa in istoria noastra este spiritualitatea. Spiritual este definit in DEX ca ceea ce denota, oglindeste, exprima inteligenta, istetime si umor. Inteligenta ( intelegerea a ceea ce este esential, de a rezolva situatii si probleme noi pe baza experientei acumulate anterior ) este completata de istetime ( iscusinta, pricepere, vioiciune, sprinteneala ) si de umor, a
cărui esență constă în evidențierea îngăduitoare a nepotrivirii și a absurdității unor situații considerate normale.
Am intrebat pe un mare profesor spiritual, care a predat in toata lumea, cum simte domnia sa pe romani. Mi -a confirmat spiritualitatea si caldura remarcabila a inimii. M-am gandit atunci la cat de norocosi suntem pentru ca am stiut evita expansiunea si jefuirea altor popoare. Altii stau mai bine acum la capitolul bunastare materiala. Averea noastra este imensa prin spiritualitate si prin caldura inimii. Acestea sunt niste daruri asa de insemnate incat, obisnuindu-ne cu ele, este greu sa ne imaginam ce posibilitati exceptionale ne ofera.
Asa ca, dragilor, va invit sa visati, sa va imaginati, sa indrazniti sa ne impartasiti visurile voatre.
Unul dintre visurile mele cele mai simple este cel de a reinvata sa zambim, sa zambim din inima celor pe care ii intalnim, sa le dam binete. Am amintiri asa de frumoase despre zambet. Prima oara cand am primit un zambet de la un necunoscut, a fost cand urcam pe munte. Am aflat apoi ca era obiceiul de a saluta pe cei care urcau. Era un fel de a le spune, bravo, curaj, vei avea o bucurie cand vei ajunge sus. Am fost apoi la tara, unde oamenii te salutam pentru ca asa simteau ei, erai un om, musafir in satul lor. Am fost si in Canada, unde am primit un zambet insotit de un hei, de la o femeie varstnica, pe malul Atlanticului. Sunt amintiri frumoase, care m- au facut sa dau binete oamenilor, sa le zambesc. Sigur ca unii ma privesc ciudat, insa altii au asa o bucurie, imi intorc zambetul.
Asa ca, dragilor, va trimit un zambet cald...

Lazar Valentina
Toate drepturile rezervate